Caricaturistul îşi face excelent meseria, chiar şi printre blide. Vede lumea prin ochiul de satiră cu care i-a ironizat pe mai-marii ţării.

„Îmi plaaaace în România, e spectacol. Îi compătimesc pe colegii care nu s-au întors în ţară. Aici e circ, în politică, peste tot. Nu te plictiseşti, ai ce face, ce scrie, ce desena. Nu te dezlipeşti de televizor. Când eşti liber să spui ceea ce vrei, cum este Evenimentul zilei sau alte ziare, este plictisitor, nu se interesează nimeni de tine.”, ne spune caricaturistul aflat la pensie. Ironia fină i se simte din voce şi din felul în care-şi adumbreşte irişii albaştri cu genele albite de experienţă. Face artă, dar spune că în România este „vânzător de căni”, vizavi de Sala Palatului.

Oamenii sunt de două feluri

A venit la restaurantul lui Dinescu, unde aveam întâlnire, cu propriul şorţ imprimat cu unul dintre sloganurile pe care le-a creat în urmă cu 30 de ani. Dar l-a acceptat cu plăcere pe al nostru. Şi am făcut schimb de daruri. „Să vă amintiţi cum sunt oamenii! De două feluri: felul întâi şi felul doi!”

Interzis pe timpul lui Ceauşescu, după primul album tipărit în anul 1982 în care ironiza mai-marii comunismului din ţară, Mihai Stănescu îşi deapănă amintirile în bucătărie, în timp ce găteşte pentru cititorii Evenimentului culinar. A primit o bursă de o lună de zile de la americani şi „Suzana Gâdea mi-a aprobat doar banii pentru dus. Erau siguri că nu mă mai întorc în ţară”. El a avut două dosare la Securitatea care l-a urmărit.

„Foame a fost şi ieri”

A gătit întâia dată când s-a îndrăgostit a doua oară. Prepararea mâncărurilor a devenit o pasiune „când s-apropia pensionarea”. Îi plac mâncărurile indiene şi chinezeşti. „Cel mai bine am mâncat pe timpul foametei. Care foamete? Vorbesc de anii 46-47, dar FOAME a fost şi ieri. Aveam atunci la ţară, unde m-am născut eu, un sat lângă Mizil, o cantină