În jurul anului 1894, reprezentanţii Căilor Ferate Române voiau să construiască o Gară Centrală lângă Dâmboviţa, făcând diferenţa între trenurile de marfă şi cele de călători. O parte dintre inginerii vremii aveau altă propunere, una mult mai avantajoasă, după cum spuneau ei, dar şi mai scumpă, potrivit proiectul pe care l-au creat şi care prezenta un Bucureşti cu trei gări mari, asemănătoare cu cele din ţările dezvoltate.

La începutul secolului al XX-lea, printre inginerii de succes şi oamenii de rând se vorbea despre modernizarea transportului pe cale ferată din Capitală. În discuţie au fost aduse două soluţii majore, iar prima dintre acestea prevedea construirea unei gări centrale, în timp ce a doua propunea o linie diametrală, de-a lungul Dâmboviţei, cu trei gări: Elisabeta, Palatul Justiţiei şi Abator.

Inginerul Cincinat Sfinţescu a fost cel care, în anul 1925, a realizat un studiu numit „Asupra liniei ferate traversând capitala dealungul Dâmboviţei“ în care a prezentat avantajele şi dezavantajele celor două propuneri, ajungând la concluzia că realizarea unei linii ferate care să traverseze Bucureştiul ar fi cea mai avantajoasă soluţie.

Ideea unei linii diametrale a fost propusă, în linii mari, prin unul dintre planurile de sistematizare pentru Bucureşti, la concursul public din anul 1906, dar a fost combătută cu succes de inginerul Al. Perieţeanu prin lucrările pe care le-a realizat, iar o mare parte dintre inginerii Căilor Ferate Române optau pentru realizarea Gării Centrale, după cum se precizează în studiul făcut cu privire la linia ferată diametrală.

Aşa ar fi trebuit să arate calea ferată care ar fi putut traversa Capitala FOTO Studiul realizat de inginerul Cincinat Sfinţescu

În anul 1913, Al. Perieţeanu spunea în lucrarea „Proect pentru Gara Centrală“ că debitul liniei diametrale este limitat la zece trenuri pe oră, c