Judecătoarea Veronica Cîrstoiu de la Curtea de Apel Bucureşti şi fiul acesteia au primit mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile, acuzaţi că au primit peste un milion de euro pentru soluţii favorabile în procese.

Partea bună a poveștii este că judecătoarea Cîrstoiu de la Curtea de Apel București a fost arestată de către DNA împreună cu fiul său, care îi era complice. Așadar, anticorpii sis­te­mului funcționează, pro­cu­ro­rii lucrează, iar judecătorii nu au clemență atunci când es­te vorba despre colegii lor. CSM a avizat rapid cererea de ares­tare formulată de DNA, com­portându-se exact așa cum ar trebui să se comporte un Consiliu Judiciar responsabil: nu a protejat merele putrede din sistem. Din acest punct de vedere, România se apropie cu pași hotărâți de normalitate, de ceea ce așteptăm de la un sis­tem judiciar credibil și responsabil. Partea proas­tă este că în România anului 2013 încă se vând pe bani unele decizii judecătorești. Între jude­că­toarea Cîrstoiu și politicienii care fură din bu­getul statului nu există nicio diferență – dis­prețul suveran pe care ambii îl arată pen­tru cetățenii care i-au învestit cu încredere și pentru funcțiile pe care le ocupă în aparatul sta­tal este trăsătura de caracter care îi leagă.

Emoția stârnită în societatea românească de acest caz se explică prin faptul că nedreptățile reale sau închipuite generate de sistemul judi­ciar găsesc astăzi o explicație generală în min­tea multora: corupția. Ca și în cazul Voicu, ve­dem în ultimele dosare instrumentate de DNA cu judecătoare de la Tribunalul București și de la Curtea de Apel București o caracatiță oribilă a relațiilor prin care se rezolvă orice. Condamnați definitiv scapă de pedeapsă, criminali pe­ri­culoși și implicați în crima or­ganizată sunt puși în liber­ta­te. Totul, prin soluții bizare care neagă legea și practica ÎCCJ, soluții care generează