Procedura constituțională din țara noastră este un proces aflat în plină desfășurare care beneficiază acum de un nou ritm, unul mai puțin pripit și incomparabil mai potrivit unor schimbări de asemenea anvergură. Din acest motiv este important să avem un set clar de criterii, prin prisma cărora să putem judeca și compara diferitele proiecte și idei vehiculate sau propuse. În măsura în care au existat, criteriile potrivit cărora pot fi elaborate şi judecate asemenea idei normative au rămas până acum implicite.

Principala lipsă a discuțiilor și pro­pu­ne­rilor de revizuire a Constituţiei avansate până acum este că nu au fost orientate de scopuri și criterii clar specificate în avans. Revizuirea propusă nu are o filosofie uni­fi­ca­toare, ceea ce creează in­co­erență. La rândul său, in­coerența atrage o con­se­cin­ță cât se poate de vizibilă: nu se înțelege la ce și cum ar ajuta, per ansamblu, adop­tarea propunerilor for­mu­late.

Voi încerca să propun câ­teva elemente unificatoare printr-o sinteză a scopurilor sau rolurilor-cheie pe care trebuie să le îndeplinească o bună Constituție, așa cum reies din li­te­ratura de specialitate în lectura mea. Ele pot fi, totodată, utilizate și sub formă de criterii pentru a evalua orice amendament (articol sau titlu) propus, astăzi sau în viitor.

1. Limitele statului

Cel mai important rol al Constituției este să delimiteze statul în raport cu so­cie­ta­tea. Putem numi aceasta prima separație a puterilor, cea dintre stat și societate (formată din indivizi și societate civilă, prin care înțelegem toate organizațiile pri­vate, presa și libertatea sa având un rol pri­vilegiat).

Există aici două pericole concrete care tre­buie îndepărtate. Primul este cel al ti­ra­ni­ei, adică al folosirii abuzive a puterii. Încă din Biblie sunt arătate pericolele regilor, iar istoria este plină de episoade simp­t