Agenda publica a unei tari este ca o tabla pe care profesorul scrie, la inceputul cursului, temele care urmeaza sa fie abordate.
Intr-o democratie nu exista niciodata un singur autor care sa dicteze agenda, ci o multitudine de factori care se impletesc si se influenteaza reciproc.
Cu cat puterea e concentrata mai mult intr-o singura mana sau in jurul unui grup restrans de indivizi, cu atat mai putin sunt deschise problemele dezbaterii publice si controlului diverselor institutii cu rol de supraveghere si - sau legiferare.
In functie de problemele care tin capul de afis in agenda publica poate fi intuit si drumul catre progres statului respectiv. In functie de agenda publica partidele isi construiesc politicile pe care le prezinta electoratului iar politicienii ofera in campanii promisiuni si iluzii pe baza carora ajung sa fie alesi in functii de unde influenteaza si mai direct temele de parcurs ale natiunii.
Desi presedintele Romaniei este considerat parte a puterii executive, alaturi de Guvern, cel putin in opinia Consiliului Legislativ, majoritatea atributiilor sale cad in sfera reprezentarii statului si rolului de "mediator" intre puterile statului si societate.
Fara a dori o clipa sa pasesc in zona incinsa a subtilitatilor constitutionale - reluarea dezbaterilor in Comisia Parlamentara pentru revizuirea Constitutiei va transa intr-un final, sper cat mai clar, si capitolul puterilor si atributiilor presedintelui - cred ca indiferent de numele viitorului presedinte si rolul Cotroceniului de dupa revizuirea Constitutiei (in cazul in care aceasta va mai avea vreodata loc) intre puterile statului, problemele Romaniei raman aceleasi.
Identificarea acestora si solutiile reale pentru rezolvarea lor sunt, din pacate, singurele arme prin care agenda publica poate fi recucerita eficient de catre politic
