Orice străin care vine în România – cea reală, nu cea rezervată vizitatorilor – are parte de acest sentiment de aventurier. Aici poate găsi comori nebănuite, dar şi capcane la tot pasul sau situaţii care sfidează orice logică şi în faţa cărora rămâne fără replică. Acesta este sentimentul care m-a încercat din plin, recent, pentru că am fost într-un loc foarte românesc – Piaţa Obor.

De dimineaţă, la ora 9.00, am stabilit o întâlnire cu asistentul meu, Mihai, şi cu şoferul restaurantului. Pentru a începe cu dreptul şi a nu exista confuzii, am hotărât să ne vedem într-un loc cât mai cunoscut. Care ar putea fi locul cel mai cunoscut de lângă o piaţă agroalimentară? Să fie o mustărie locală renumită? Să fie un stand de legume al unui producător bio? Niciuna din toate acestea nu se bucură de renume, ba chiar toate sunt complet anonime în Bucureşti. Cel mai cunoscut punct de întâlnire în zona Pieţei Obor este localul McDonald’s…

Prima constatare a fost că nu există parcare pentru restaurantele care s-ar aproviziona de aici. Când compari trotuarul aglomerat cu imensele parcări ale hipermarketului, înţelegi că aici eşti oricând bine venit… cu sacoşa. A doua surpriză a fost să văd majoritatea standurilor din hală închise chiar dacă am venit la o oră pe care am considerat-o sigură (în Franţa ar fi trebuit să fiu la cumpărături la ora 6). Mergem la un stand, cumpărăm, plătim şi ni se zâmbeşte, într-adevăr, prietenos. Factură?… “N-avem.” Suntem încă în spaţiul public sau am nimerit din greşeală în ograda personală a cuiva care îşi face propriile reguli?

La câţiva metri mai departe, văd tarabe de detergenţi şi alte produse de curăţat chiar faţă în faţă cu standurile alimentare. Dacă mie nu mi se permite în bucătărie să păstrez produse de curăţat decât în locuri bine izolate de spaţiile în care sunt alimentele, cum pot fi regulile de igienă atât