Nu stă neapărat sub semnul Apocalipsei economia românească, dar un fior tot ar trebui să ne încerce atunci când ne apar indicii rău-prevestitoare asupra elementelor-cheie care frânează dezvoltarea pe termen lung a ţării. Nu ne trebuie nici profeţi cu premoniţii înnegurate, nici îngeri anunţând din goarnă vremuri grele şi nici patru călăreţi apocaliptici pentru a ne da seama că nu ne aflăm nici pe departe în momente de construcţie pentru un viitor mai bun.

Demografia este potrivnică, acumularea greoaie, iar investiţiile care să pună bazele unui nou ciclu solid de creştere mai degrabă lipsesc. Un număr apocaliptic a venit la începutul acestei săptămâni pentru a ne pune pe gânduri. 666! Potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primul semestru din acest an, investiţiile străine s-au cifrat la numai 666 milioane de euro, în scădere cu 19% faţă de perioada similară din 2012. O sumă derizorie dacă o comparăm cu banii care se învârt în lume, cu dimensiunea României, cu populaţia acesteia, cu nevoia de finanţare a economiei naţionale.

Cum pe plan intern punem cu greu piatră pe piatră în consolidarea capitalului autohton, avem mare nevoie de investiţiile străine de durată care să asigure ieşirea economiei româneşti din precaritate. Faptul că acest capital ne ocoleşte este semn rău pentru ce oferim în momentul de faţă, dar şi o piază rea faţă de creşterea pe care o aşteptăm cu toţii. Fără investiţii, aceasta mai degrabă va întârzia.

Ca să obţinem ritmul care să ne permită să ajungem din urmă ţările dezvoltate din Uniunea Europeană avem nevoie de intrări de miliarde de euro bune pe an, spunea guvernatorul BNR Mugur Isărescu, subliniind că nu putem antrena activitatea economică şi proiecte de anvergură preluând doar câteva sute de milioane de euro. Totuşi, de asta avem parte, de investiţii care la nivel agregat apar ca derizorii.

Mai vin pe la noi