Oare cum va reuşi preşedintele Traian Băsescu să-şi pună în practică ameninţarea că va pune la punct Ungaria? Va ajunge el să creeze o ”Mică Antantă” regională împotriva Budapestei, să spunem alături de Slovacia şi Serbia, ţări cu minorităţi maghiare semnificative?
O asmenea iniţiativă, amintind de perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial, i-ar îngrozi până şi pe cei mai buni prieteni ai preşedintelui Băsescu din Comisia Europeană. Ar fi o probă a incapacităţii proiectului european de a rezolva chestiuni delicate dintre statele membre, iar la Bruxelles nu se va accepta aşa ceva. În Europa nu se mai fac alianţe ÎMPOTRIVA cuiva.
Şi apoi, cum ar fi să te aliezi cu un stat din afara Uniunii, împotriva unui partener din Uniune?
Dar cât de interesate ar fi chiar Serbia şi Slovacia? Serbia, de-abia acceptată să înceapă negocierile de aderare la Uniune, nu are niciun interes să-şi resusciteze naţionalismul în faţa europenilor. Mai ales pentru a face hatârul României. Între Bucureşti şi Belgrad există un dialog nu tocmai cordial pe seama drepturilor minorităţii române din Serbia. Iar preşedintele Băsescu tocmai a criticat guvernul de la Belgrad pe această temă.
În ce priveşte Bratislava, aceasta şi-a declarat nu odată nemulţumirea faţă de unele acţiuni ale guvernului Orban. Dar Slovacia poate pune problema mai curând în cadrul Grupului de la Vişegrad (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia), dacă tot este vorba despre cluburi regionale. Dincolo de unele asperităţi ungaro-slovace, acest format de cooperare regională a înregistrat însă prea multe succese în ultimele două decenii pentru a fi aruncat peste bord de dragul Bucureştiului...
Dar poate că preşedintele vizează o izolare a Ungariei în cadrul instituţiilor europene. Iarăşi, greu de realizat. În primul rând, pentru că nivelul de relaţionare al Ungariei, formal şi mai ales informal,
