Ceea ce televiziunile ne livrează la calup în aceste zile de vacanţă numai politică nu se cheamă. Lasă că nici până acum lucrurile nu erau tare diferite, dar măcar se mai păstra oarece intenţie de decenţă şi normalitate. Însă să convoci CSAT, organ al statului care se ocupă de „apărarea ţării şi siguranţa naţională”, ştiind bine că nu se va putea lua nicio decizie, iar apoi să apari la TV „la bustul gol” nu poţi decât să exclami: căldură mare, monşer!
Politica nu-şi ia vacanţă
La fel cum, o săptămână întreagă să livrezi imagini voluptuos-senzuale în bikini, pe plajă şi pe iaht, iar apoi să-ţi anunţi candidatura la preşedinţia României cu un zâmbet superior de satisfacţie miroase nu a politică, ci a tablou suprarealist. Adăugaţi ambelor imagini o poftă ieşită din comun de a-şi critica şi acuza concomitent adversarii de toate relele şi veţi avea un tablou complet al ipocriziei unor reprezentanţi de seamă ai politicii româneşti. Şi nu sunt singurele cazuri care atrag atenţia presei.
Cum e la alţii? Fiindcă şi în democraţiile consolidate întâii politicieni au dreptul la concediu de odihnă după un an greu de confruntare cu crizele. Ei bine, se pleacă şi acolo în vacanţe, fiecare cât îl ţine punga, dar răgazul este folosit de către ceilalţi pentru clarificări ideologice şi doctrinare, pentru lansarea noilor programe şi proiecte, cam la fel cum făcea USL înainte de a prelua guvernarea. Ca apoi să uite.
Unii pot
În plus, vacanţa e un prilej minunat pentru stabilirea de noi contacte şi chiar prietenii, nu neapărat politice, toate fiind determinante în coordonarea decizională internă, dar şi în ceea ce priveşte participarea concertată la organismele internaţionale. La fel cum relaţiile internaţionale pot căpăta în această perioadă valenţe noi, importante pentru viitoare colaborări.
Nimic din toate acestea sau aproape
