Nebunaticul Castorel, declarat incompatibil şi devenit tot mai penibil, a ajuns să-şi ţepuiască propriii angajaţi. În asemenea condiţii, nici nu e de mirare că gaşca lui Fundulică devine pe zi ce trece tot mai mică. Disperat să nu rămână singur ca un retardat, Castorel cel tembel şi-a amăgit oamenii cu salarii enorme pentru munci neconforme. Le-a promis salarii lunare de sute de euro, de parcă ar fi câştigat potul cel mare la loto. Însă minciuna are picioare scurte, fiind mai amară ca mătrăguna. Nu pentru Castorul cel tâmpit, ci pentru angajaţii pe care i-a momit şi apoi i-a dezamăgit. Când a venit vremea primului salariu, Castorul le-a tăiat adânc din onorariu. S-ar putea spune că le-a înjumătăţit suma, fiind mai ordinar şi decât ciuma. Plin de importanţă, cu faţa sa de rozător de faianţă, Castorul cel dinţos le-a spus ritos că celor care nu le convine de dispoziţiile sale bovine sunt liberi să plece. Probabil le-a tăiat consumaţia achitată la terasele la care îşi convoca el gaşca. Numai că acest Castor cu aspect de dihor s-a făcut că a uitat cum i-a băgat pe bieţii oameni în rahat. Căci orice sătmărean care cu Castorul a lucrat de nimeni nu mai este angajat. Nimeni nu mai vrea să aibă de-a face cu foştii angajaţi ai unui asemenea rozător infect şi rapace. Astfel îşi tratează oamenii de încredere Castorică cel afectat de boala ischemică. Probabil că a tăiat de la unii pentru a da la alţii. Adică lui şi săgeţii sale şantajiste, cu vedenii tot mai triste de la atâta praf aspirat şi atâta alcool îngurgitat. Căci un asemenea ratat, cu capul deformat, devenit boschetar fără habar, cu cheltuială se ţine. Probabil că asta îi este răsplata apartamentului pierdut din cauza Castorului. Slabă consolare pentru un şantajist atât de mare şi de perfecţionist. Nebunaticul Castorel, declarat incompatibil şi devenit tot mai penibil, a ajuns să-şi ţepuiască propriii angajaţi. În aseme