Am văzut că, la nivelul dezbaterii publice din România, se enunţă destul de mult teza unei creşteri economice de 2% a economiei naţionale în 2013. Deşi o asemenea veste poate să fie un motiv de optimism în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii românilor, dar şi catalizatorul necesar creşterii încrederii în economie, ceea ce ar putea genera investiţii mai mari, realitatea obiectivă este fundamental diferită.
Există o disonanţă majoră între datele cu privire la creşterea economică şi alte cifre care dau măsura situaţiei reale a României.
Aşa se face că, deşi onor-Premierul ne-a promis investiţii de 10 miliarde de euro în anul 2013, ţinta este departe de a fi atinsă. Prima jumătate de an a adus doar 666 de milioane de euro investiţii străine în România. Lăsând la o parte numărul aproape predestinat lui Victor Ponta, nu pot să nu constat că, după jumătate de an, obiectivul asumat este atins în proporţie de doar 7% sau că, de fapt, avem de-a face cu o scădere a investiţiilor străine cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când străinii investiseră în România 826 de milioane de euro. Asta înseamnă că, deşi ţara este stabilă macroeconomic încă din perioada Guvernului Boc, iar USL are o majoritate consistentă în Parlament, există încă semne de îndoială faţă de actuala Putere de la Bucureşti. Şi cum să nu existe reţineri când singurele semnale economice transmise de Victor Ponta & Co. sunt reprezentate de taxe şi impozite mai mari?
Nu pot înţelege cum putem avea un Guvern socialist, care anunţă creştere economică, dar salariul mediu real al oamenilor scade. Deşi în termeni nominali, valoarea din iunie (1.606 lei net) este mai mare decât cea din iunie 2012 (1.552 lei net), în termeni reali, avem de-a face cu o pierdere de aproape 2% a puterii de cumpărare în această perioadă pentru românii angajaţi, dacă luăm în considerare inflaţia de 5,73
