Dacă nişte extratereştri ar analiza principalele filoane ale vieţii politice româneşti ar face ochii mari şi ar întâmpina mari dificultăţi încercând să-şi revină, devastaţi cum ar fi de spectacolul aiuritor la care ar fi nevoiţi să asiste.

Piloţii obiectelor zburătoare neidentificate ar ciuli mai întâi, increduli, urechile, aflând cât de greu se impun regulile democraţiei şi statului de drept, ca şi principii simple, pe care le înţelege chiar oricine, precum nevoia promovării consistente a educaţiei, ştiinţei şi culturii ca temei al propăşirii unei societăţi.

Ulterior s-ar freca la ochi, constatând incapacitatea opoziţiei româneşti de centru-dreapta de a se unifica şi de a manifesta o minimă solidaritate, în condiţiile în care orice altă atitudine este, politic, vădit sinucigaşă.

S-ar mira, desigur, degeaba, întrucât puterea întreţine dezbinarea. Ea controlează mare parte din massmedia şi permite perpetuarea manipulărilor opiniei publice, prin televiziuni deţinute de foşti securişti bănuiţi că au devalizat ţara, care continuă totuşi, fără jenă, să dea cu tifla justiţiei.

România şi piloţii farfuriilor zburătoare

Călătorii interstelari ar mai înregistra cu oarecare condescendenţă umilinţa onctuoasă a diplomaţiei româneşti faţă de China comunistă în siajul vizitei unor parlamentari români în Taivan. Ar fi amuzaţi să vadă cum se echilibrează servilismul din relaţiile externe. Prin casanta aroganţă internă manifestată faţă de legea românească de primari-baroni declaraţi incompatibili. Precum şi prin replici de o neobişnuită duritate adresate Budapestei pe tema unei noi obrăznicii proferate, în România, de un specialist ungur în materie de extremism.

Nedumeriţi, omuleţii verzi s-ar întreba oare de ce s-au văzut siliţi să reacţioneze cu atacuri la adresa unei ţări întregi, vecine, ditai şeful statului român