Descinderea procurorilor la sediul APIA poate avea efecte mai grave decât ne putem imagina. Se pune deja sub semnul întrebării întregul sistem de liciaţii din instituţie – daca aşa ceva s-a întâmplat acum, s-a mai întâmplat şi în alte ocazii?

A fost solicitarea ”comisionului” o iniţiativă individuală, luată de directorul general adjunct? Sau este vorba, de fapt, despre un ”comision instituţionalizat”? Şi apoi, ”comisionul” era destinat unei singure persoane, care s-a gândit să profite de pe urma poziţiei în agenţie sau urma o distribuţie a ”câştigului”?

Şi apoi, este o coincidenţă faptul că persoanele învinuite, vicepreşedintele APIA Aurel Pană şi directorul de firmă Mugur George Voinea sunt membri ai Partidului Conservator? Situaţia devine delicată, în condiţiile în care ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, este chiar liderul conservatorilor. Suntem, evident, pe terenul speculaţiilor, cel puţin până când ancheta va mai înainta, dar întrebările rămân.

Dar unda de şoc de la APIA va ajunge, cu siguranţă, şi la Bruxelles. În privinţa fondurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, România stă semnificativ mai bine decât în cazul fondurilor de coeziune. Rata de absorbţie în cazul programelor de agricultură şi dezvoltare rurală trece de 60%, de peste trei ori mai mult decât în cazul politicii de coeziune.

Comisia Europeană are acum tot dreptul să se întrebe dacă nu cumva întregul sistem de licitaţii în cadrul APIA sau o parte însemnată a acestuia este viciat.

Ei bine, o nedorită blocare a fondurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală ar avea cu adevărat un efect devastator pentru România.

De urmărit acest dosar!