“Mutatu-te-ai la viatã, fiind Maica Vietii”
Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim se gãseste în Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Mãslinilor, în partea de nord a Grãdinii Ghetsimani, într-o pesterã adânc sãpatã în stâncã
Am coborât în pãmânt, dar parcã am urcat cãtre Cer; am simtit cum fiorul rece al pesterii m-a învãluit si totusi o cãldurã nepãmânteanã m-a îmbrãtisat. Zeci de candele arzând mi-au întâmpinat pasul stingher, împrãstiind sclipiri de luminã linã ce se întindeau tesându-se pe lespezile reci. Da, acolo jos, în mãruntaiele pãmântului neprietenos, a fost înmormântat cândva trupul preacurat al Nãscãtoarei de Dumnezeu.
Astãzi trãim slãvitul praznic al Adormirii Maicii Domnului, când Fecioara Maria, izvorul vietii, se mutã la Viatã. Supunându-se rânduielilor firii, trece prin moarte, ca apoi, prin puterea Fiului ei ce i-a zis: „Vino, binecuvântatã Maica Mea, întru odihna Mea! Ridicã-te, vino, aproape de Mine, preafrumoasã, cãci prihanã nu este întru tine”, sã se înalte întru slavã. Din înaltul Cerului, nu conteneste a-si revãrsa asupra noastrã, fiii ei duhovnicesti, noian de milã si îndurãri.
Sã ne întrebãm, ca odinioarã Sfintii Pãrinti: cum a putut pãmântul sã tinã vasul cel primitor de Dumnezeu? Locul binecuvântat care a primit în mãruntaiele lui trupul preacinstit al Maicii Domnului stã mãrturie peste veacuri cã acolo, vremelnic, cortul pãmântesc al Preacuratei Maria s-a odihnit, potrivit traditiei, trei zile, înainte de a-si începe cãlãtoria cãtre împãpãtia lui Dumnezeu.
Fiorul rece al pesterii m-a învãluit si totusi o cãldurã nepãmânteanã m-a îmbrãtisat
Sã ne îndreptãm, deci, spre Cetatea Ierusalimului. Celor care deja au pãsit pe binecuvântatele meleaguri sã le fie ca o readucere aminte, iar celor ce încã nu au ajuns la Ghetsimani, ca un pelerinaj imaginar, lãsându-se condusi de dragostea fatã de Ãmpãrãteasa si Doam
