Intors din concediu, Victor Ponta si-a reluat un obicei asumat recent. Ii numara lui Basescu zilele. Indiferent ce face acesta, premierul se multumeste sa consemneze trecerea timpului. Precizand ca are loc o numaratoare inversa la capatul careia locatarul de la Cotroceni va fi un om sfarsit. Aparatinand trecutului. Si un trecut nu prea curat, de vreme ce tocmai l-a acuzat, cat se poate de explicit, ca a fost un securist.
Si nu un securist oarecare. Basescu, in viziunea lui Victor Ponta, nu este pleava. Nu a indeplinit un rol obscur, de simplu informator. Fortat prin santaj ori momit, cu mici avantaje, pentru a se plasa, sau a mima ca o face, de partea celei mai represive institutii pe care i-a daruit-o Moscova Romaniei. Nicidecum. Atunci cand Ponta il acuza pe Basescu ca a fost securist, scrasneste din dinti si se gandeste la tot ce poate fi mai rau. La individul dotat cu fise de cadre in regula, cu imputerniciri speciale, cu grad si cu un rol cat se poate de bine precizat. La securistul cu vechime se gandeste Ponta. Iar Basescu tace. Cel putin pentru moment. Si lasa cronometrul sa mearga.
Oare atat de simplu se duce batalia dintre Palate, declansata pe ruinele fumegande ale nenorocitului pact de coabitare? Sa se reduca oare aceasta confruntare, intre cel mai in voga politician al momentului, primul exponent de varf al generatiei de dupa 1989 si batranul lup si securist de mare, la un simplu joc al declaratiilor? Sa depinda totul doar de mersul cronometrului? Eu nu cred asta. Traian Basescu nu este personajul care asteapta, impasibil, trecerea timpului si sfarsitul vremii sale. Nu este actorul politic pe care sa-l vedem dandu-se, pur si simplu, cu capul de sticla fiindca asa vrea Victor Ponta. Nu va accepta sa nu se lase bagat in seama, pur si simplu, fiindca presedintele PSD si premierul Romaniei intentioneaza, cel putin declarativ, sa-l ignore.
