Brusc, ies la iveală sentimentele noastre patriotice. Cîteva ieşiri la rampă şi declaraţii iresponsabile ale unui politician extremist maghiar au inflamat inimile noastre – aflate în vacanţă, altminteri – la cotele marilor devoţiuni faţă de Ţară şi Neam. Exerciţiile retorico-politice pe care diverşi oameni politici maghiari – inclusiv premierul Viktor Orbán – le practică în fiecare sezon estival pe teritoriul României, precum se duc reumaticii să se trateze cu mofete în judeţul Covasna, au ridicat gradul de alertă al patriotismului tricolor. După ce, ani în şir, Traian Băsescu a schimbat bezele cu liderii maghiari de la Budapesta şi apoi a şi fost sprijinit de UDMR-iştii mioritici ca să-şi salveze scaunul prezidenţial – fără absenţa de la vot a maghiarimii la referendumul de suspendare, preşedintele Traian Băsescu era astăzi doar fostul preşedinte Traian Băsescu, să nu neglijăm acest aspect –, brusc avem o reacţie extrem de virulentă la adresa extremiştilor maghiari. Care nu au apărut peste noapte. Retorica lui László Tökés ne este cunoscută de ani de zile. Nu s-a comentat suficient faptul că parlamentarii PDL l-au sprijinit pe pastorul maghiar, cetăţean român, să acceadă la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, pe un post atribuit… Ungariei. Nu de ieri, de azi László Tökés şi iredentiştii maghiari, din Ungaria sau de aiurea, proferează insanităţi periculoase la adresa României şi propun soluţii care mai de care mai fistichii legate de autonomia Ardealului sau a ţinuturilor secuieşti. Primite cu rezerve şi (prea multă) îngăduinţă, aceste ieşiri au folosit mai mult ca armă de propagandă electorală. În Ungaria vecină şi prietenă, dar şi în România. Unde se trag fel de fel de sfori pentru alegerile din 2014. La fel de utilă şi de profitabilă politic se dovedeşte şi chestiunea basarabeană. Sigur că Basarabia nu există astăzi în terminologia politică