- Editorial - nr. 158 / 14 August, 2013 "... din mila lui Dumnezeu, principele crestin Mihai voivodul, principele ereditar al intregii Tari Romanesti, domnul regatului Transilvaniei, supremul guvernator si domn al Moldovei, domn al unor parti din regatul Ungariei, premergatoriul si capitanul intregii Crestinatati”. [Mihai Viteazul, 1 mai 1600, hrisov boerilor din Tara Romaneasca, in "Documente”, vol. IV, Eudoxiu Hurmuzachi] De ce am purces eu la drum lung, zi de vara pana-n seara, la peste 300 de kilometri de Targu-Mures? – ma intreaba unii cunoscuti, mai cu seama neprieteni. Si nu ma feresc sa raspund! "Ma dusei sa trec la Olt” - vorba cantecului - in miez de lunca strasnic ascunsa de padure, la granita Teleormanului, ca sa ingenunchez la sfintele moaste de la Manastirea Plaviceni (Alunis), ctitorita de Doamna Stanca, sotia Viteazului Mihai, in vremi de restriste, urgisita si azi de o nenorocita sarma electrica marginind, ilegal, mosia de vanatoare a "mariei sale” Liviu Dragnea. De ce am plecat departe, de bunavoie si nesilita de nimeni, pe banii mei (desi invitata!), in zilele declarate de meteorologi drept cele mai fierbinti ale anului? Fiindca eu imi asum tot ce fac si spun. Si, mai ales, pentru ca eu chiar cred in ceea ce fac si spun. As adauga si ca, de multa vreme, nu mai am asteptari, mai ales de la cei care, aflati, prin jocul hazardului, in fruntea unor institutii stipendiate de Guvern, ori din bani publici, uita ca se afla acolo pentru a veghea cu strasnicie la pastrarea constiintei identitare a neamului, in conditiile aglutinantei strategii a globalizarii. Asadar, de ce m-am dus la Plaviceni? Din dragoste pentru Mihai Viteazul, mai intai de toate. Si fiindca nimic nu e intamplator. Imi place sa amintesc, de fiecare data cand am ocazia – fiindca nu mi-am uitat, si nu-mi voi uita vreodata radacinile –, ca toti barbatii din familia mea bucuresteana, pe lini