Lumea este tot mai avidă de informaţii. Asemeni miticului Procust, mass-media taie ştirile încercând să redea realitatea. Suferinţele ”oaspeţilor” lui Procust, al cărui pat nu era pe potriva nimănui au fost curmate de Tezeu, fondatorul mitic al Atenei. Traian Băsescu îşi joacă rolul pe picior mare. Ultima confruntare a fost cea cu extremismul maghiar. Preşedintele a crezut că e de datoria sa să ia faţa guvernului, să mai puncteze niţel. Nu sunt în măsură să judec eu cât de inspirată a fost sau nu inţiativa prezidenţială, dar cu siguranţă că replica prezidenţiabilului Crin Antonescu a fost cât se poate de răsuflată. Se părea că se întorsese vremea când PNL a guvernat cu UDMR, după ce PD-ul a fost băgat de Băsescu în opoziţie, prin 2007-2008 şi când UDMR se dădea de cesul morţii să pună în aplicare la Bucureşti ce încercau cursanţii extremişti de la Joseni. Cred că aţi remarcat, dragi cititori, că lângă preşedinte se afla ÎPS Ioan Sălăjean, unul dintre cei mai mari susţinători ai românismului, pentru alungarea căruia Laszlo Tokes ar fi în stare să se facă frate şi cu dracul. Traian Băsescu, departe de PDL pare să-şi amintească de ziua în care a fost fluierat copios când spunea că autonomia în România trebuie să fie aceeaşi, de la Caracal, la Odorheiul Secuiesc. Sunt şi mai departe zilele de la Cireşica, dansurile în şatra ţigănească, pozele la bustul gol de la mare, comandantul suprem al armatei arată că e dispus să treacă dincolo de ”uşor cu pianul pe scări”. Premierul îi dă înainte cu CFR/GFR şi pare să nu se intereseze prea mult de ce prin ograda PNL-ului şi a PC-ului şi nici prin a asa personală. Păi parcă mai acum două zile, Radu Mazăre a dat cu oiştea-n gard (sau cu zmeul în ski-jet), în condiţii încă necunoscute, oamenii lui mototolind un fotbalist. Stau să mă întreb, oare nu cumva de l