Întors din concediu, Victor Ponta şi-a reluat un obicei asumat recent. Îi numără lui Băsescu zilele. Indiferent ce face acesta, premierul se mulţumeşte să consemneze trecerea timpului. Precizând că are loc o numărătoare inversă la capătul căreia locatarul de la Cotroceni va fi un om sfârşit. Aparaţinând trecutului. Şi un trecut nu prea curat, de vreme ce tocmai l-a acuzat, cât se poate de explicit, că a fost un securist.

Şi nu un securist oarecare. Băsescu, în viziunea lui Victor Ponta, nu este pleava. Nu a îndeplinit un rol obscur, de simplu informator. Forţat prin şantaj ori momit, cu mici avantaje, pentru a se plasa, sau a mima că o face, de partea celei mai represive instituţii pe care i-a dăruit-o Moscova României. Nicidecum. Atunci când Ponta îl acuză pe Băsescu că a fost securist, scrâşneşte din dinţi şi se gândeşte la tot ce poate fi mai rău. La individul dotat cu fişe de cadre în regulă, cu împuterniciri speciale, cu grad şi cu un rol cât se poate de bine precizat. La securistul cu vechime se gândeşte Ponta. Iar Băsescu tace. Cel puţin pentru moment. Şi lasă cronometrul să meargă.

Oare atât de simplu se duce bătălia dintre Palate, declanşată pe ruinele fumegânde ale nenorocitului pact de coabitare? Să se reducă oare această confruntare, între cel mai în vogă politician al momentului, primul exponent de vârf al generaţiei de după 1989 şi bătrânul lup şi securist de mare, la un simplu joc al declaraţiilor? Să depindă totul doar de mersul cronometrului? Eu nu cred asta. Traian Băsescu nu este personajul care aşteaptă, impasibil, trecerea timpului şi sfârşitul vremii sale. Nu este actorul politic pe care să-l vedem dându-se, pur şi simplu, cu capul de sticlă fiindcă aşa vrea Victor Ponta. Nu va accepta să nu se lase băgat în seamă, pur şi simplu, fiindcă preşedintele PSD şi premierul României intenţionează, cel puţin declarativ, să-l ignore. @N_P