O invazie pornind din Gorj, Neamț, Vîlcea și Ilfov întrece cu mult posibilitățile de apărare ale insulei Thassos. Nici perșii lui Darius, nici ai lui Xerxes n-au venit în număr atît de mare. Flota generalului Tucidide, istoricul, care a protejat insula de spartani acum 2.436 de ani, ar da bir cu fugiții. Ce săgeți să folosești împotriva manelelor? Cum să respingi atacul pe apă și pe uscat al neînvinșilor înghițitori de gyros cu cartofi prăjiți și cu maioneză? E imposibil. Războiul cu românii a fost pierdut. Thassos s-a predat. Ocupația decurge în alianță cu triburile sîrbești, care au descoperit salata grecească abia după 2010, și cu neașteptate pîlcuri de invadatori turci, cărora bătaia mîncată la Stambul le-a căzut greu la stomac.

Dar Thassos zîmbește cu dinții la vedere. Acest jug aurit aduce în taverne, minimarket-uri și benzinării o prosperitate care o întrece pe cea adusă de fenicieni. Românii, sîrbii și turcii poartă asupra lor nu numai nevoi care la popoarele nordului s-au stins prin civilizație, ci și fondurile cash necesare satisfacerii lor în exces. Neamuri cărora istoria le-a clădit temeinic neîncrederea în bancă, filă de cec sau card, invadatorii traci, slavi și anatolieni aduc în borsetă binecuvîntatul numerar nedetectabil de ANAF-ul lui Samaras. În Grecia, bancomatele au ajuns instalații de artă decadentă. Dacă ar trăi, Marcel Duchamp și-ar înlocui celebrul pisoar cu o somație de plată, folosită pe ambele părți într-un closet grecesc. De cînd cu criza, facturile sînt considerate viruși periculoși, iar chitanța sau bonul de casă – trădări naționale. Pe insula Thassos lucrurile stau și mai grecește, fiindcă taxele au de trecut un braț de mare. Ultimul perceptor întîlnit aici e menționat în scrierile lui Herodot. Din 2009, inspectorii fiscali sînt momiți pe stîncile înalte și dați la rechini. Thassienii n-au plătit vreodată impozit la modul se