Unii sunt prea bolnavi şi prea singuri ca să se mai poată îngriji. Alţii sunt prea săraci să mai facă faţă supravieţuirii sau au copii risipiţi în cele patru zări, cărora nu vor să le fie povară. Cei mai trişti sunt vârstnicii uitaţi cu desăvârşire de cei pe care i-au crescut şi cărora le duc dorul... Indiferent care le sunt motivele, zeci de oameni din judeţul nostru, ajunşi la vârsta senectuţii, bat la porţile instituţiilor statului, conştienţi că pentru ei, cea mai bună soluţie este internarea într-un centru care să le asigure cele necesare, pentru câte zile le mai îngăduie Dumnezeu. Din păcate, în Vrancea, nici în locuinţele protejate ale Filialei de Cruce Roşie şi nici în cele ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) nu mai sunt locuri. Bătrânii care stau pe listele de aşteptare trebuie să aştepte să... moară un beneficiar din vreun centru, ca să poată primi ei un pat acolo.
Treizeci şi trei de vârstnici aşteaptă, pe listele Direcţiei pentru Protecţia Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH) din cadrul DGASPC Vrancea, să primească un loc în vreunul din centrele cu acest specific ale instituţiei: Centrul rezidenţial pentru persoane vârstnice Odobeşti şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Măicăneşti. Al doilea, cu o capacitate de 50 de locuri, este plin. În cel odobeştean, în care sunt 35 de locuri, unul dintre beneficiari a „plecat”, zilele trecute, spre Cele Veşnice. Această întâmplare tristă prin însăşi natura sa, este, totuşi, oricât ar părea de sinistru, motiv de... bucurie pentru primul solicitant de pe listele de aşteptare. Acesta are şansa de a lua locul decedatului, până când îl va urma pe acelaşi drum fără întoarcere, şi povestea se va repeta...
„Avem în aşteptare 33 de persoane care solicită internarea într-un centru rezidenţial. Sunt fel şi fel de cazuri... Unii au rămas singuri, alţii n-au nicio s
