Adormirea Maicii Domnului, sau Uspenia cum este numitã în popor Sfânta Marie Mare, este o sãrbãtoare importantã din perioada de varã si care aduce în atentie, pe lângã rânduielile din cultul ortodox închinate cinstirii Maicii Domnului, si cele de traditie veche româneascã. În aceasta zi este celebratã si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbãri la malul mãrii (Constanta), dar si în orasele dunãrene. Sãrbãtoarea se mai numeste si Sfânta Maria Mare sau Precista Mare.
Se spune cã atunci când Iisus Hristos a gãsit de cuviintã cã Maica Sa sã se mute de pe pãmânt la cer, Preacuratã a fost vestitã cu 3 zile înainte de cãtre Arhanghelul Gavriil: “Acestea zice Fiul tãu: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Primind aceastã “a doua Bunã Vestire”, Maica Domnului i-a adunat în preajmã pe toti cei apropiati, înstiintându-i de ce avea sã se petreacã, rânduindu-si toate cele spre înmormântare si zicând: “Facã-se cu mine voia Fiului si Dumnezeului meu”. Apoi a adormit în pace. Icoana ortodoxã a Adormirii ne-o înfãtiseazã pe Nãscãtoarea de Dumnezeu întinsã pe un pat, cuprinsã de un somn senin; apostolii se prosterneazã în jur, iar Hristos, în mijloc, circumscris în nimbul luminos al slavei Sale, îi tine sufletul în palme. Traditia spune cã apostolii au venit în chip minunat de pe unde se aflau, strãbãtând vãzduhul cu iuteala gândului, ca sã-si ia rãmas bun si sã-i vegheze strãmutarea. Petrecuti de cântece îngeresti si de mare alai cinstitor, ei i-au pus trupul în mormânt, la Ghetsemani, veghind acolo vreme de 3 zile, neîmpãcati de a trebui sã se despartã de dânsa. Apoi, deschizând mormântul, pentru ca si Toma, care nu fusese de fatã la vreme, sã se închine trupului preasfânt, ei s-au minunat aflând mormântul gol, doar cu giulgiul rãmas