Sâmbătă seară, pe 10 august, regizorul Andrei Şerban a susţinut un atelier necovenţional, timp de o oră jumătate, în cadrul expoziţiei Mircea Cantor: Q.E.D. la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.
„Nu mi-aş fi imaginat vreodată ca voi vizita Casa Poporului. Dar iată că, la insistenţele lui Cantor, am acceptat cu greu să devin un «colaborator», dar nu politic, ci dimpotrivă, pe tărâmul artei. Mircea nu este doar un artist recunoscut în lume, este şi un prieten devotat, fanatic şi exaltat, care nu se lasă până nu te convinge să faci ce crede el cu intuiţia lui că trebuie facut.
Iar când mi-a spus (citez) «că teatrul e mult mai flexibil şi mai prompt când vine vorba de improvizaţie decât artele vizuale», am decis să încerc, împreună cu Dana Dima, exact asta, o improvizaţie în stilul meu, un fel de happening, care îi include pe toţi cei prezenţi să participe la diverse exerciţii, care au direct sau nu, legătură cu spaţiul mitic cantorian“, declara Andrei Şerban.
Nimeni nu se aştepta la ce avea să se întâmple, sâmbătă seară, de la regizorul neconvenţional, stabilit la New York, care se întoarce permamanent acasă să lucreze cu tinerii actori.
Marţi, pe 13 august, Andrei Şerban a participat, la Alexandria, la Festivalul Ideo Ideis pentru a sta de vorbă cu actorii din competiţia de teatru tânăr.
La Muzeul de Artă Contemporană, alături de Andrei Şerban şi de Mircea Cantor (foto) i-am întâlnit pe mulţi dintre tinerii participanţi la atelierele regizorului.
El i-a invitat, împreună cu Dana Dima, pe participanţi să se redescopere pe ei înşişi, timp de oră jumătate, în ambientul expoziţiei lui Mircea Cantor. S-a întâmplat asta prin tăcere, prin execiţii de respiraţie şi de mişcare , prin paşii spre avionul frânt, simbol al sfârşitului, în stilistica lui Cantor. Totul dincolo de canoanele tradiţionale