Vacanța e mare și în ea încap toți românii

cu dor de ducă. E loc pentru toate buzunarele, de la Aruba la cea mai obscură pensiune din Fundata. Ei bine, trecând acum la migrațiile locale din perioada estivală, probabil că specia de hipsteri turistici nocturni ce populează habitatele orgiilor cu DJ din Mamaia e la fel de promovată la PRO TV ca ghepardul pe National Geographic. O tot vedeți la știrile care încearcă să ne convingă cât de nașpa e pe litoralul bulgăresc și ce marfă e la noi când spargi cinci salarii medii pe economie într-o singură seară într-un club de fițe. Dar să știți că mai e o specie, dacă nu la fel de gălăgioasă, atunci cu siguranță cel puțin la fel de perversă: turistul de Deltă.

Animalul acesta, altfel mamifer biped ca și noi,

cu sânge cald, ocupă nișa lăsată goală de turistul rupt în cur și pasionat de pescuitul cu undița, hominid care venea până acum doi-trei ani cu cortul și cu două butoaie mari din plastic pe grind ca un adevărat colonist. Să nu credeți că își petrecea concediul în Deltă pentru a pune varză murată privind zborul pelicanilor spre Roșca-Buhaiova. Nu, el umplea butoaiele cu fileuri din ce o fi, de la babușcă la ciortan, haleala până la primăvară, asta dacă ar fi trecut iarna cu căldura tăiată din motiv de neplată până la următorul concediu. Numai că braconajul electric al localnicilor a distrus peștele și prin asta turismul de masă din Deltă – pentru că la ce să mai vină turistul, dacă nu mai prinde baboi, să ducă acasă vreo cincizeci de kile de fileuri sărate? Așa că în locul lui au apărut turiștii pleziriști.

Plămadă de ADN mai vioi,

oameni de succes atâta timp cât își permit o barcă rapidă la mâna a doua și un motor de 200 de cai-putere, pleziriștii nu au suferit dacă în ultimii ani n-au prins pește. Ei s-au mulțumit și doar dacă au făcut varză ghioluri și canale, barbotându-le în elice tot