93 de tone de aur are Tezaurul trimis la Moscova în primul război mondial. 100 de tone este rezerva Băncii Naționale în acest moment. Și totuși, de șapte ani de zile, Comisia ruso-română care ar trebui să gîndească o modalitate de soluționare a diferendului legat de Tezaur nu se mai întrunește. Din partea României – totuși, cea mai interesată în chestiune – nu se vede nici o grabă. Singurul pas făcut este cel șleampăt, al lui Corlățean, care a fost lunile trecute la Moscova de unde s-a și întors, căci altceva nu poate fi notat.

Membrii Comisiei spun că se agreează alte căi decît cele inter-statale, fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, spune că se dorește, din partea Rusiei, o "variantă comercială" de rezolvare a problemei, dorința Rusiei de a "scăpa" de Tezaur poate fi socotită sinceră din moment ce a rezolvat alte 73 de probleme ce țin de trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, angajament pe care și l-a luat în Acordul cu UE.

Pană la varianta "iar n-ai șapcă",

autoritățile de la București au făcut tot ce a fost omenește posibil ca să împiedice revenirea aurului în țară:

– oameni din BNR au fost angajați în Banca "Fortuna" (cea care urma să fie depozitara Tezaurului) și au devalizat-o. Greu de crezut că asta s-a putut întîmpla fără știința prezidențiabilului domn Isărescu.

– Isărescu însuși a fost auzit de porumbeii de pe pervazurile clădirii BNR zicînd: "Dacă vin ăia cu camioanele în față la BNR, nu le deschid porțile". Vreo doi porumbei au leșinat auzind asta.

– nici un președinte, nici un guvern nu a făcut nimic concret pentru aducerea Tezaurului.

– s-a ajuns oarecum la concluzia că Tezaurul, de fapt, nu mai există, că l-au păpat rușii.

Așadar, dacă și asta ar fi dovedit, anume că Tezaurul există, doar voința politicienilor putem spune că ne desparte de 93 de tone de aur. (Plătim și noi