Visul cel mai scump al americanilor a fost acela de a conduce Lumea. Treptat, acest vis a devenit o realitate care, s-ar putea spune, face parte în prezent din gena acestui popor, instalat pe fotoliul de „Jandarm al Lumii”.

Din această poziţie pe care o socotesc a fi meritată de drept, americanii conduc Lumea prin orice metodă care le-ar putea aduce un avantaj. Politica militară a fost adaptată şi ea în spiritul mentalităţii de conducători al Lumii, americanii promovând, în special după ce-a de a doua conflagraţie mondială, o doctrină militară belicoasă, menită a le asigura prin intervenţie armată, statutul de stăpâni ai Lumii. Această doctrină militară afirmă în esenţa ei următoarele: „America va interveni peste tot în lume, acolo unde îi sunt lezate interesele”. Niciun continent nu a fost ocolit de efectele acestei megalomanii americane obraznice.

Rolul de stăpâni ai Lumii asumat de americani presupune un statut de independenţă totală în toate domeniile, în special în domeniul economic şi al resurselor materiale. În aceste domenii, America şi-a umflat muşchii dintotdeauna, o perioadă lungă de timp reuşindu-se non-dependenţa faţă de „cineva” sau de „ceva”. Americanii nu au stat niciodată „la mâna cuiva”. Deoarece nu dau doi bani pe filozofie, ci doar pe pragmatism, sintagma „ceea ce e sigur e că nimic nu e sigur”, nu a fost niciodată luată în considerare. Strategii Americii nu s-au gândit vreodată că relativitatea Lumii poate să îi lovească şi pe americani. La un moment dat, nu cu prea mult timp în urmă, s-a constatat că independenţa energetică nu mai poate fi asigurată.

Orgoliul american nu permitea să „cerşeşti” sud-americanilor din Venezuela şi Columbia o cantitate mare de petrol. Petrolul din Golful Mexic din Texas şi din alte zone tradiţionale nu mai putea să satisfacă, consumul din ce în ce mai mare al unei societaţi „petrolofag