Noul lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism“, inclus în competiţia Festivalului de la Locarno, ce se încheie duminică, a fost descris de publicaţia Variety drept „cel mai celebral film“ al autorului, dar atât de intelectualizat încât este sufocat.

„Există foarte mult dialog în pelicula lui Corneliu Porumboiu, dar, asemenea titlului însuşi, cuvintele nu înlocuiesc filmul“, scrie Jay Weissberg, care este unul dintre criticii din industrie pasionaţi de filmul românesc.

El este de părere că acesta este „cel mai cerebral film al lui Porumboiu, care diseacă raportul dintre regizor şi arta sa la fel de mult pe cât face o radiografie a relaţiei dintre regizor şi actriţa sa“.

„Totuşi, Porumboiu intelectualizează fiecare bucăţică atât de mult, încât filmul nu are loc să respire şi forţează publicul să pună osul la muncă, să ajungă la umorul jucăuş strecurat în poveste“, scrie Weissberg, apreciind că titlul are şanse mici să îi atragă pe alţi oameni decât pe marii pasionaţi de cinema de artă.

„Având în vedere faptul că este vorba despre procesul de creare a unui film, Porumboiu se inspiră parţial din filmele lui Hong Sang-soo, deşi nici filmul lui Fassbinder «Beware of the Holy Whore» nu este străin de subiect, aşa că cinefilii hardcore sunt cu siguranţă publicul-ţintă“, mai scrie Weissberg, care apreciază că pilonul filmului este arhitectura sa lucrată la minut. Cum personajul principal - un regizor - explică la un moment dat, în film, că un plan-secvenţă nu poate avea mai mult de 11 minute, niciunul din cele 18 planuri-secvenţă din film nu întrece această durată.

Variety remarcă jocul rece al lui Bogdan Dumitrache, de parcă personajul său ar fi fost „dezbrăcat de trup şi spirit“, fapt care face vizionarea mai grea. În concluzie, scrie Variety, filmul lui Porumboiu este "ermeti