După ce şi-a încetat colaborarea cu clubul CSM Focşani 2007, baschetbalistul Alin Olaru, unul dintre cele mai bune produse ale Vrancei în ultimii ani, a dorit să facă publice motivele pentru care a renunţat să mai activeze la echipa de pe Milcov, dar şi planurile sale de viitor. Noi românii, ca popor, impresionăm încă de la naştere prin modul nostru de trai şi comportament. Am impresionat o lume întreagă prin valorile născute şi crescute de 2000 de ani încoace. Ghinion sau nepricepere, neputinţă sau rea-voinţă, marile noastre valori nu au reuşit să se impună la noi, plecând spre alte zări, lăsând nostalgia timpurilor neîmplinite şi idealurile îndrăzneţe nerealizate pe tărâm strămoşesc.

Vrancea şi-aşa păgubită de valori autentice, nu ştie sau nu vrea să ţină la sânul ei marile talente născute şi crescute pe aceste plaiuri. „Sunt un adolescent crescut în spiritul cinstei, corectitudinii şi al adevărului. Şi mă doare când la adresa mea apar vorbe, care nu doar că îmi pot afecta imaginea ca om şi sportiv, ajungând până la a denigra eforturile mele de 8 ani în slujba baschetului vrâncean. Este adevărat că în mijlocul unei echipe (indiferent de sport) pot interveni neînţelegeri, dar acestea se pot rezolva în mod tacit. Eu, Alin Olaru, am trecut prin multe. Recunosc că am fost sprijinit de club şi în special de domnul profesor Mihai Petruţ, dar am sacrificat şcoala în anii fragezi ai copilăriei pentru a mă dedica baschetului şi Liceului cu Program Sportiv Focşani. Ca oricare om, nu am pretenţia că sunt perfect, dar am luptat cu fiecare minut şi secundă pentru binele echipei, jucând chiar şi într-un picior, jucând chiar şi când medicii mi-au interzis să o fac. Chiar şi în momentele cele mai grele, mai întunecate din mintea unui pedagog nu pot ieşi expresii de genul excluderii din lot a unui om care a creat emulaţie în rândul copiilor pentru baschet dând oraşului spe