De ani buni, Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, ucis de Securitate şi Miliţie în 1985, încearcă să-i aducă în faţa justiţiei pe ucigaşii tatălui său. În primul rînd, pe ofiţerii de Securitate care au participat la torturarea şi uciderea lui Gheorghe Ursu. Ultima decizie a Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a fost de a dispune neînceperea urmăririi penale împotriva colonelului Marin Pârvulescu. Andrei Ursu îl consideră pe colonelul Pârvulescu principalul răspunzător de moartea tatălui său. „Dosarul ofiţerilor de Securitate, disjuns în anul 2000, a fost lăsat de atunci în nelucrare, deşi există probe indubitabile că ofiţeri superiori din Securitate au ordonat şi condus ancheta prin mijloace sălbatice, şi că anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, ofiţerul de Securitate Marin Pârvulescu, a participat direct la tortura si uciderea disidentului“, scrie Andrei Ursu într-o scrisoare deschisă. Acum zece ani, realizam o emisiune specială, difuzată de redacţia BBC în limba română, cu Andrei Ursu. Interviul a fost publicat în întregime, pe 28 iulie 2003, la propunerea Gabrielei Adameşteanu, în revista 22. Reiau, acum, cîteva fragmente. Nimic nu s-a schimbat, cazul Gheorghe Ursu rămîne unul în care justiţia română este corigentă. Andrei Ursu nu poate uita ziua în care a aflat că tatăl său e mort. Iată clipele retrăite de Andrei Ursu acum 18 ani, în Spitalul Penitenciar Jilava. Acolo am primit de la un infirmier o cămaşă zdrenţuită pe spate, plină de sînge închegat, negru, evident de mai multe zile. Toate hainele lui erau pătate de sînge. De asemenea, am mai primit şi un prosop care era pătat de sînge. Am întrebat înmărmurit cum e posibil aşa ceva, ce s-a întîmplat. Infirmierul mi-a spus: „Păi nu ştiţi cum îi aduce aici? Îi bate şi îi aduce în ultima clipă, cînd nu se mai poate face nimic“. [...]Avea spinarea brăzdată de dîre adînci ca de schingiuire, avea pete, ur