Zicalele nu sunt doar atribute ale timpurilor vechi. Ele sunt create permanent şi, e adevărat, îşi sporesc valoarea de cutumă odată cu trecerea anilor. O zicală a vremurilor moderne e: „Dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti“. Mulţi ar zâmbi cu superioritate la auzul acestor cuvinte, dar de la copii la pensionari, toată lumea pare să fi intrat în această uriaşă reţea mondială unde poţi vedea, auzi, discuta, analiza. Facebook este în zilele noastre ceea ce erau poate agora în lumea antică sau Strada Mare în târgurile de altădată, Facebook e locul unde te întâlneşti cu prieteni, cu rude despre care nu mai ştiai nimic de mulţi ani, e locul unde arăţi ce muzică, ce filme, ce cărţi îţi plac, unde poţi vedea ce le place altora, unde te poţi lăuda cu poze din vacanţe, unde vezi pe unde au mai umblat prietenii tăi vechi sau cei cu care eşti prieten doar pe internet. Facebook este o întreagă lume. Iar cei mai tineri, însetaţi de nou, sunt cei mai dispuşi s-o exploreze. Psihologii îi avertizează pe părinţi, care însă, în proporţie mare - spun studiile - nu verifică ce fac şi cu cine se împrietenesc copiii lor. Ca orice lume, şi Facebook are capcane în care cei neiniţiaţi pot cădea.

E vacanţă. O lectură despre Facebook e numai bună. Documentarea a fost făcută în timpul anului şcolar, iar în acest articol ne referim la elevi, la profilurile lor de pe această reţea de socializare. Veţi putea citi, de asemenea, sperăm noi cu interes, care sunt părerile unor profesori, psihologi, purtători de cuvânt ai unor instituţii despre fenomenul Facebook şi, în general, despre conectarea copiilor la internet.

Mergând prin şcoli, i-am găsit pe mulţi elevi în pauză butonând telefoanele în căutare de mesaje, cereri sau accept-uri de prietenie ori like-uri. Am intrat în mai multe clase şi am discutat cu şcolarii, iar când am întrebat cine are cont p