Poveşti pozitive, care să te inspire, asta e unica regulă în presa creată de liceeni, ca manifest împotriva articolelor politizate. Sursa: CĂTĂLINA-MARIA VLADSursa: CĂTĂLINA-MARIA VLAD

1 /.

Admit că nu citesc ziarele, dar se pricep de minune să organizeze o redacţie. Vorbim de elevii colegiilor de top, care spun că nu ştiu cu ce se mănâncă cezura şi scriu numai despre ce-i pasionează.

„Am conceput revista pe gustul generaţiei noastre: mai puţine poezioare şi mai multă informaţie. O alternativă la ziarele de pe tarabe, pline de politică”, explică Dragoş Neagu (19 ani), proaspăt absolvent al Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” şi grafician al revistei „LZR”. Versiunea tipărită a revistei lăzăriştilor a debutat în 2010, cu patru numere, pentru ca un an mai târziu să apară şi varianta online.

Revista, punte între generaţii

În prezent, redacţia numără 40 de membri coordonați de profesoara de limba română Anca Roman, printre care şi actuali studenţi. Silvia Aștefanei (20 ani) este studentă în anul doi la Medicină, însă nu se poate abţine să nu publice de câteva ori pe lună. Spune că cei doi ani petrecuți în echipă au ajutat-o să se responzabilizeze, dar și să-și deschidă orizonturile. “Ca redactor, ai nişte dead-line-uri care trebuie respectate şi uneori, nişte teme pe care eşti obligat să le abordezi în funcţie de sezon. În plus, atunci când citeşti ceea ce scrie un coleg de al tău, ţi-e mai uşor să prelucrezi informaţia şi eşti mai deschis către lucruri noi ”, spune Silvia, care încă mai cochetează cu ideea de a face jurnalism. Iar farmecul revistelor concepute de elevi, crede tânăra, este că servesc drept punte de legătură între dascăli şi liceeni: “Îi ajută pe profesori să avanseze odată cu elevii lor, şi nu cu ceasul lor biologic”.

Secțiuni originale precum Dr.Freud, cu sfaturi despre cum pot fi depășite micile depresii adolescentine, s