Mihaela Yilmaz avea 20 de ani când a pierdut-o pe Melek, fetiţa ei de doar o zi, în teribila tragedie de la Maternitatea Giuleşti, pe 16 august 2010. Abia o născuse de câteva ore, când a primit îngrozitorul verdict. Au urmat doi ani de chin, dezamăgire şi depresie, până în 2012, când a reuşit să aducă pe lume un alt copil - pe micuţul Onur. Acum viaţa ei are un nou sens şi, de câte ori simte că se sfârşeşte cu gândul la copilul pierdut, îşi priveşte micuţul cârlionţat şi îşi recapătă puterea de a merge mai departe.

Am găsit-o pe Mihaela (23 de ani) în parc împreună cu băieţelul ei, Onur. Era aproape lipită de el, iar atunci când piciul făcea doi paşi mai încolo, nu-şi lua privirea de la el. “După ce-am pierdut-o pe Melek, mi-am dorit foarte mult să mai fac un copil, iar acum trăiesc cu teama că aş putea să-l pierd oricând”, ne-a spus tânăra mamă, cu glasul tremurând. Doi ani s-a chinuit să rămână din nou însărcinată şi la fiecare nou eşec voia să-şi pună capăt zilelor. Familia i-a fost aproape şi a încurajat- o de fiecare dată să nu se dea bătută. Iar în vara anului trecut, viaţa i s-a schimbat radical.

Li s-a spus sec că le-au murit copiii

Prinsă între dorul de fetiţa pierdută şi bucuria pe care Onur i-o aduce zilnic, Mihaela o include pe micuţa pe care nici nu a apucat să o ţină în braţe în poveştile pe care i le spune lui Onur. Iar ea rămâne surioara lui din ceruri. Amintirea sufleţelului care i-a fost răpit brutal o tulbură cu fiecare cuvânt pe care îl rosteşte. “Abia o născusem de dimineaţă. Am văzut- o pe fugă pentru că era bebeluş prematur şi trebuia să stea în incubator. După ce a izbucnit incendiul, am încercat să aflu ce s-a întâmplat cu fetiţa mea, dar nimeni nu a vrut să-mi zică nimic. A durat ore până am aflat. Simţeam că înnebunesc, iar într-un final, noaptea, au venit să ne anunţe. Eram pe bancă cu Mădălina (n.r.- Arcudeanu), care născus