Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este prăznuită în fiecare an la 15 august. Semnificaţiile religioase ale sărbătorii se împletesc cu o mulţime de tradiţii şi superstiţii moştenite din vechime.
Se spune că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi tradiţie spune că apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai tîrziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor.
Tradiţia mai spune că după ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă în Muntele Athonului (Athos) credinţa, Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer.
În dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere. Apoi, femeile merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor trecute în nefiinţă.
Începând cu 15 august, ciobanii coboară oile de la munte (La Sântămăria Mare / Tulesc oile la vale!), bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor, spurcată de cerb, dar şi dormitul pe prispa casei.
De Sfânta Marie, fetele purtau o plantă numită „năvalnic", care avea puterea să aducă peţitori.
Dacă în apropierea zilei Sfintei Mării înfloreau trandafirii, era un semn că toamna va fi lungă.
În sudul ţării, se angaj
