Printre vechiturile scoase la vânzare sunt şi două steme comuniste.
Marţea, vinerea şi duminica, târgul de vechituri din preajma Pieţii Centrale se umple de oameni. Oameni care îşi întind marfa direct pe trotuar, pe gard sau pe tarabe improvizate, şi oameni de toate vârstele şi categoriile care merg în piaţa de vechituri ca să facă economie sau doar în căutarea unui chilipir. Printre maldăre de piuliţe, metri de cabluri electrice şi ştechere, telefoane mobile pe care producătorii le-au scos de mult din fabricaţie, fiare de călcat, bucăţi de ţeavă, papuci scâlciaţi de atâta purtare aflaţi lângă papuci strălucitori, de înmormântare, cu talpa de carton, capoate uzate şi treninguri făcute pe vapor strălucesc mândre cele două simboluri ale trecutului regim: stema României şi stema Partidului Comunist Român. “Două milioane mi-a dat cineva pe ele, dar nu le-am dat. Mai aştept. Dacă le scot la vânzare pe internet, le dau a doua zi şi cu preţ bun”, îmi spune Constantin Bostan, care le are în proprietate de vreo zece ani. Cum internet încă nu are acasă, preţul este discutabil. În lipsa proprietarului, nevasta lui tocmai voia să mi le vândă cu 150 de lei şi chiar cu 100, dacă îi dădeam banii pe loc.
Deşi nu se consideră un nostalgic al comunismului, Constantin Bostan nu se poate abţine să nu-mi povestească despre cât de bine trăia pe timpul comuniştilor, chiar dacă “mâncătoriile” şi duşmanii i-au croit un traseu sinuos în viaţă. Se cheamă că a fost un om descurcăreţ. De la strungar în fabrică a ajuns, după căderea regimului comunist, mic întreprinzător, om de afaceri, proprietar de service. “Am câştigat bine atunci, mai cădeam la înţelegere cu oamenii, dacă nu aveau bani îmi mai aduceau piese. Ce n-am folosit şi n-am putut vinde, s-a adunat acasă când afacerea nu a mai mers. Acum, vin cu ele la piaţă. Unele se mai caută. Nu merg oamenii numai la magazin să cumper
