Reprezentare complexă a Adormirii

“Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: «Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare». Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”, citim în Sinaxarul pentru 15 august.

Adormirea Maicii Domnului sau Ridicarea la ceruri a Fecioarei, cum este numită de Biserica Catolică, se prăznuieşte pe 15 august, după un post de două săptămâni. Este una dintre cele mai îndrăgite praznice ale popoarelor ortodoxe de pretutindeni.

Sărbătoarea cuprinde două momente distincte, dar inseparabile pentru credinţa Bisericii: moartea şi îngroparea, învierea şi înălţarea la cer a Maicii Domnului.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este considerată de unii teologi drept "Paştele verii”.

Credincioşii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului retrăiesc parcă o nouă Sâmbătă Mare din Săptămâna Patimilor. În biserică se cântă imnuri precum “Prohodul” şi “Binecuvântările Maicii Domnului”, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul lăcaşului de cult. În unele comunităţi ortodoxe, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost îmbogăţită cu Prohodul Maicii Domnului, care a fost compus de Manuel din C