Înlăturarea regimului condus de preşedintele islamist Muhammad Morsi a redus întregul Egipt la două pieţe: Tahrir şi Rabia al-Adawiyya.

Cele peste 80 de milioane de locuitori ai Egiptul trebuie să aleagă pe cine susţin dintre cele două tabere şi nu există posibilitatea de a fi imparţiali: Piaţa Tahrir unde „liberalii” Generalului al-Sisi anunţă cu mândrie evitarea apocalipsei pe care Fraţii Musulmani o abăteau asupra ţării sau Piaţa Rabia al-Adawiyya unde susţinătorii lui Morsi militează pentru libertate şi justiţie (Partidul Libertate şi Justiţie este aripa politică a Frăţiei Musulmane). Egiptul a fost redus la cele două pieţe care au devenit nu doar nuclee de referinţă pentru dispute similare din alte state arabe, dar şi centre de unde liderii celor două tabere emit pronosticuri apocaliptice. Ignorând acuzele pe care cele două tabere şi le aruncă reciproc, cert este că evenimentele din aceste zile, care culminează cu evacuarea zonelor ocupate de susţinătorii Fraţilor Musulmani, vor decide parcursul Egiptului. În acest context, identificarea unui învingător este extrem de dificilă, ambele tabere fiind în poziţia de a contoriza pierderile suferite şi mai puţin succesele.

Teoretic, marii învinşi sunt Fraţii Musulmani care au pierdut puterea din cauza strategiilor adoptate, deşi aveau de partea lor legitimitatea politică conferită de votul popular şi, nu în ultimul rând, acceptul comunităţii internaţionale care a fost dispusă să ofere credit islamului politic. Surprinzător pentru o mişcare care până în 2011 nu avea decât strada pentru a se exprima, odată ajunsă la putere, confreria a ignorat tocmai această voce. Acţiunile sale au indicat o frustrare extraordinară acumulată în zeci de ani în care accesul la putere a fost doar o utopie, debusolarea care a cuprins-o în momentul succesului indicând imaturitatea structurii şi scoţând la iveală o serie de p