Unele expresii idiomatice au primit explicaţii mulţumitoare, în vreme ce altele (destul de multe) îşi păstrează secretul originii, producîndu-i vorbitorului actual impresia derutantă şi adesea hazlie a unor alăturări semantice absurde. Dicţionarele noastre generale nu furnizează, de obicei, explicaţii etimologice pentru expresii şi locuţiuni, mulţumindu-se să indice originea cuvîntului care le stă la bază. Presupunem adesea la originea frazeologismelor o metaforă, uneori legată de viaţa cotidiană din trecut; mai puţin credibile sînt naraţiunile anecdotice care pretind să explice o formulă fixă legînd-o de o întîmplare sau de o persoană anume. Uneori, sursa expresiei e jocul de cuvinte sau o simplă confuzie.
DE ACELASI AUTOR Loază Într-un final Troglodit Urgii Expresia îndrăgostit lulea circulă azi intens în oralitatea colocvială, aşa cum pare să se fi întîmplat şi în secolul trecut; Internetul ne oferă zeci de mii de atestări: în titluri de manele, de filme, de ştiri din presa de scandal („Gerard Butler e îndrăgostit lulea de Mădălina Ghenea“, Libertatea, 19.10.2012; „Iulia Vântur s-a îndrăgostit lulea“, ziuanews.ro, 8.04, 2013; „Tandreţuri în hipermarket [...] Actorul este îndrăgostit lulea de noua iubită“, cancan.ro, 14.06.2013 etc.). Formula face parte din seria de superlative expresive formate prin utilizarea adverbială a unui substantiv: beat turtă, singur cuc, sănătos tun, legat cobză, gol puşcă, scump foc, adormit buştean etc. Unele dintre asocierile de mai sus sînt transparente, pentru că exprimă metaforic un rezultat sau reprezintă emblematic intensitatea; altele nu-şi găsesc prea uşor explicaţia.
Dicţionarul limbii române (DLR, Litera L, li-luzulă, volum apărut în 2008) înregistrează expresiile îndrăgostit lulea sau amorezat lulea, ilustrîndu-le prin citate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din proza lui Nicolae Gane, Alexandru Vl