Fabrica de încălţăminte din cadrul Penitenciarului Craiova nu duce lipsă de comenzi nici la 50 de ani de la înfiinţare. Deţinuţii aflaţi în regim de maximă securitate lucrează în atelierele fabricii pentru a mai uita de dorul de libertate, dar şi pentru a deprinde o meserie care îi poate ajuta pe viitor.

Înfiinţată în 1963, printr-un decret dat de preşedintele Gheorghe Gheorghiu-Dej şi semnat de Gheorghe Maurer, prim-ministrul României în acea perioadă, fabrica de încălţăminte din cadrul Penitenciarului Craiova, unul de maximă siguranţă, a dăinuit peste timp, iar miercuri a aniversat 50 de ani de existenţă. În acest timp, deţinuţii de aici, împreună cu angajaţi ai fabricii, maiştri care le-au destăinuit tainele meseriei, au produs milioane de perechi de încălţăminte, marfă apreciată pentru calitatea ei.

Din 1963 şi până în 2008, doar patru directori s-au aflat la conducerea fabricii, cel mai longeviv fiind Teodor Ghiţă (1980-2000). „Am muncit 20 de ani aici şi am multe amintiri frumoase. Pot să spun că primii zece ani au fost cei mai frumoşi din activitatea mea. Am început cu două hale şi un atelier. Nu aveam nici maşină cu care să cărăm materialele, dar am găsit un hârb de «Carpaţi» aruncat la gunoi. L-am reparat cu câţiva deţinuţi şi trei-patru ani ne-am chinuit cu el, ne duceam pe la Corabia, Bucureşti, chiar şi pe la Timişoara după materiale“, şi-a adus aminte Teodor Ghiţă, prezent la întâlnirea festivă de miercuri. Acesta şi-a amintit şi de anul de graţie 1989, nu pentru că a fost Revoluţia, ci pentru că fabrica a avut cea mai mare producţie. „1989 a fost un an extraordinar, un an în care s-au raportat, la Congresul al XIV-lea, 700.000 de perechi de încălţăminte. Practic, scoteam o pereche de bocanci la 25 de secunde. Făceam acei pantofi care costau 113 lei şi care erau la mare căutare“, a povestit Teodor Ghiţă.

Bocanci şi pantofi pentru ins