„Fata cu cercel de perlă” de Tracy Chevalier a creat o formulă de roman, ce se bucură de mare succes: în centrul cărţii se află un tablou celebru, şi acţiunea urmăreşte felul cum este pictat, circumstanţele, drama ascunsă în actul creaţiei. Iar personajul principal nu este pictorul, ci modelul, observator şi martor al proiectării fiinţei sale pe pânză.

După misterul fetei cu turban albastru şi cu unicul cercel de perlă a lui Vermeer a venit rândul altor pânze celebre să devină subiect de ficţiune: „Eu, Mona Lisa” de Jeanne Kalogridis, şi de curând „Dansatoarea lui Degas” de Kathryn Wagner, ambele în colecţia „Raftul Denisei”, ele reflectă pasiunea editoarei Denisa Comănescu de a descoperi noi romane ce exploatează original interferenţa artelor şi transformă mari artişti în personaje.

De ce se aventurează o autore şi jurnalistă americană să scrie despre Edgar Degas? Poate că obsesia lui pentru balerine şi multele tablouri ce le surprind mişcările delicate, clipele de odihnă au pasionat-o de multă vreme. Poate pentru că Edgar Degas a adus în pictura impresioniştilor nu atât realismul cum îi plăcea lui să creadă, cât o categorie estetică rară – graţiosul.

Poate Kathryn Wagner a avut un motiv în biografia pictorului – o mama americană; a şi călătorit în Louisiana ca să-şi viziteze rudele, a pictat pânze inspirate de Lumea Nouă. Şi poate alt detaliu a avut o importanţă majoră – semnele orbirii au apărut devreme, a pictat grăbit, profitând de anii când încă distingea nuanţe, dar declinul a fost cumplit, orbire însoţită apoi de surzenie, de lupta pentru a reuşi în arta sculpturii.

Kathryn Wagner a fructificat pasiunea lui Degas pentru balet, artă sincretică ce presupune mişcare şi muzică, elemente de joc actoricesc şi de vestimentaţie artistică. Astfel alege ca personaj o tânără cu talent de balerină, provenind dintr-o familie modestă, din sudu