Cred că trebuie să deplângem nu numai expansiunea prostului gust, ci şi confuzia dintre popularitate şi vulgaritate.

În România, politicienii dobândesc notorietate în cele mai diverse şi mai neaşteptate moduri. Un exemplu elocvent în acest sens este primarul oraşului Constanţa, Radu Mazăre, ale cărui „excentricităţi”, ca să folosim un eufemism, sunt privite cu tovărăşească îngăduinţă de colegii săi din Partidul Social Democrat. Radu Mazăre e, în fond, un exhibiţionist, el adoră să se dea în spectacol. S-a îmbrăcat, la o paradă a modei, în uniformă de ofiţer nazist; a povestit, cu lux de amănunte, cum merge el în vacanţă în Madagascar şi în alte locuri exotice; s-a dus la vot, cu ocazia unui scrutin electoral, însoţit de vreo douăzeci de fete înalte şi bronzate, având pe ele numai un sumar costum de baie; cu alte ocazii, vine cu fetele îmbrăcate în costume de gherilă, gata parcă să-l secondeze pe Che Guevara în bătălia împotriva imperialismului american. Lui Radu Mazăre nu numai că i se trec cu vederea derapajele dar i se recunosc mari merite în cadrul partidului; e un lider respectat, al cărui cuvînt contează foarte mult.

Vara este anotimpul cel mai propice fanteziilor lui Radu Mazăre. Inventivul primar s-a decis să facă din staţiunea Mamaia o replică a Copacabanei de la Rio de Janeiro. În fiecare week-end, pe străzile din Mamaia se desfăşoară o paradă a carelor alegorice, un soi de carnaval brazilian, cu muzici date la maximum şi cu multe animatoare care tremură din coapse ritmic şi lasciv. În frunte e însuşi primarul Radu Mazăre, costumat de fiecare dată altfel: la parada de deschidere, de la începutul lunii iulie, era costumat în Ludovic al XIV-lea, apoi a venit în straiele altor personaje istorice, salutând solemn şi plin de importanţă mulţimea de gură-cască de pe margine care îl filmează şi îl fotografiază de zor. Şi, ca supliment, Mazăre se