● Zic Zac, un spectacol de Andrea Gavriliu, „rezemată de Ştefan Lupu“. Cu: Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu, Gabriel Costin. Scenografia: Andreea Săndulescu. Light design: Alexandru Bibere. Sunet: Alexandra Poiană
Zic Zac a fost spectacolul-vedetă al Galei Absolvenţilor de Master în Artă Coregrafică ai UNATC, promoţia 2013. Nu numai că a fost desemnat Cel mai bun spectacol şi performerii şi-au adjudecat premiile de interpretare, dar despre show s-a vorbit mult, s-a creat o stare de „trebuie să vezi / vreau să văd“ astfel că a devenit, în scurt timp, un fel de „must see“ urban. Văzut la Godot Café într-o seară călduroasă de iulie, Zic Zac şi-a demonstrat calitatea de eveniment. În peisajul performativ (teatru şi dans) tern al Capitalei, spectacolul Andreei Gavriliu este reconfortant ca o gură de aer proaspăt. Poate e de „vină“ plăcerea vizibilă de a dansa, poate este vorba despre teatralitatea coregrafiată cu umor sau cheful de a reinventa un traseu nonconformist în eterna relaţie Ea – El, folosind aceeaşi structură universală (atracţie, apropiere, erotism, conflicte, temeri, depărtare, reapropriere...), cert este că Zic Zac este contaminant la nivel de energie şi entuziasm.
DE ACELASI AUTOR Marele zid românesc Dansul ocupă Cetatea Un proces în trei acte şi nici un vinovat Un shot de nefericireZic Zac este o alergare în triunghi, un cuplu în facere – desfacere – refacere şi un catalizator / DJ, a cărui muzică manipulează perechea şi care are rol de contrapunct grotesc. Coregrafia funcţionează pe o dramaturgie bine definită: tablouri construite fiecare pe cîte o etapă relaţională (inclusiv moţăiala casnică în faţa televizorului, care devine, la nivel oniric, un fel de laur-balaur), sparte de interludii teatrale sau muzicale (savurosul moment al cîntecului lăutăresc al lui Ştefan Lupu, interpretat pe masă, comentariu ironic al boemiei de cartier). Muzica e
