Unii cred că Usain Bolt mai are resurse destule. Alţii însă cred că nu doar resursele, ci şi cheful jamaicanului se apropie de final

Unii îl văd cu ochii minţii cum va da de pămînt cu propriul său record mondial la suta de metri. Cele 9,58 secunde vor deveni istorie antică, sînt convinşi aceştia, iar jamaicanul se va instala iute, furios şi definitiv undeva la 9,4 şi ceva. Aşa spune şi singur modestul de Usain, că mai jos de 9,4 nici un pămîntean nu are cum să coboare vreodată, oricît l-ar ajuta genele şi talentul şi Dumnezeu mai ştie ce.

Allan Wells, campion olimpic în 1980 la sută, vede nuanţe de cenuşiu dincolo de forţa dominantă a lui Bolt. Vede suficienţă şi demotivare. Un om cu atîtea medalii olimpice şi mondiale nu are ce să mai vrea de la sport, de la atletism. Poate vrea în schimb mai multe de la viaţa din afara piciorului drept pus cu repeziciune de felină în faţa piciorului stîng, poate vrea să se odihnească şi să vadă lumea la pas, nu din viteza stadioanelor colorate, fără chipuri limpezi în tribune.

Grija pentru Bolt a ajuns grija oricui, în afară de a lui Bolt însuşi. Relaxarea insulară este zeul suprem al acestui zeu, proaspăt campion mondial la 100 de metri, care însă nu s-a mai omorît pe pista de la Moscova cum făcea cum patru ani la Berlin, cînd a îngheţat cronometrul cu noua sa performanţă. Dozează, compară cu cel care vine în urma lui şi cîştigă. De aceea, Fulgerul va şti mereu ce să facă. Dacă nu va putea stabili noi recorduri sau dacă va coborî treptele podiumurilor, pentru Usain Bolt nu va fi nici o nenorocire. Tragedia va aparţine exclusiv acelora care nu vor mai avea cum să spere într-o poveste prelungită şi dezamăgirea, deşi neîndreptăţită, va fi a lor.

Pe lateral, Bolt a început să aibă proiecţia unei umbre. Este umbra temerii celor din jur că jamaicanul va pune într-o zi punct. Din neputinţă sau din lucruri