● Norzeatic, Exerciţii pe ritm de pace, self released, 2012.
Într-un număr recent al Observatorului cultural, traducătorul George Volceanov publica un eseu în care făcea, printre altele, şi o radiografie a versurilor cîntate în pop-rock-folk-ul anilor ’60-’80 şi care aparţineau, în mare parte, poeţilor clasici, moderni şi contemporani: Eminescu, Macedonski, Goga, Coşbuc, Şt.O. Iosif, Minulescu, Topîrceanu, Bacovia, Ion Barbu, Arghezi, Nichita, Dan Verona, Nina Cassian, Ana Blandiana etc., dar şi Hugo, Heine, Goethe, Esenin sau Shakespeare. Adevărul este că muzica românească a avut doar nişte textieri versificatori de clişee sentimentale şi pentru care conta doar rima, n-a avut genul acela de „lyricists“ adevăraţi, care să scrie special poezie pe(ntru) cîntece, contribuind cu versuri-mantre la folclorul pop – numele ce merită menţionate fiind cîteva: Şerban Foarţă & Andrei Ujică, Nicu Vladimir, Mircea Florian sau Alexandru Andrieş. Nici după Revoluţie (cînd Jim Morrison a fost tradus cu „lyrics“; la fel şi Leonard Cohen sau Bob Dylan) lucrurile n-au stat altfel, căci mai toată lumea bună din electro-pop-rock-ul alternativ/brit/indie a ţinut să cînte în engleză, iar trupele şi textierii care au contribuit cu versuri (în limba română) inteligente şi memorabile, devenind referinţe în limbajul cotidian, adică parte din cultura pop vorbită, sînt puţini: Timpuri Noi (Artanu şi Dan Iliescu), Sarmalele Reci (Florin Dumitrescu), Vama Veche (Tudor Chirilă), Viţa de Vie (Adrian Despot), Ada Milea, Omul cu Şobolani (Dan Amariei) şi, mai nou, ROA (Cezar Stănciulescu), Toulouse Lautrec (Cătălin Rulea) sau Robin And The Backstabbers (Andrei „Robin“ Proca).
DE ACELASI AUTOR Ce-ar fi fost dacă... Ce să citim vara asta Rîsul sfîrşitului lumii Cinci ani de poezie În acest peisaj al poeţilor pe/din muzică, Andrei Brebianu aka Norzeatic, un MC a cărui carieră începută pri
