Motto: „Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat
(Ioan 6, 26)
Aflându-Se Domnul pe malul lacului Ghenizaret şi văzând mulţimile care se înghesuiau să-L cunoască şi să-I asculte învăţătura, a început să le vorbească predicându-le până seara târziu. Atunci au venit ucenicii şi I-au zis: „Dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare”. Iisus însă le-a răspuns: „N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce”. Iar ei i-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici”.
Şi I-au fost aduse. Şi luându-le în mâini, Şi-a înălţat privirea către cer, S-a rugat Părintelui Său, le-a binecuvântat şi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii mulţimilor. Şi nu erau puţine per- soane, ne spune evanghelia, erau cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, şi toţi aceia, prin minune dumnezeiască, s-au săturat, ba încă au mai şi rămas douăsprezece coşuri de fărâmituri.
Aceasta este, pe scurt, minunea pe care o relatează evanghelia de astăzi, şi este lesne de înţeles că toată lumea a fost bucuroasă în seara aceea, pentru că a primit în dar hrană; a primit hrană sufletească prin învăţătura Mântuitorului, dar a primit şi hrana aceasta pământească.
Evanghelia de astăzi ne înfăţişează o astfel de minune: înmulţirea pâinii în pustie, dar nu într-o pustie fără suflare de om, nu într-o pustie precum cea a postului pe 40 de zile şi în care nu era prezent decât Satana, ci o pustie cu peste zece mii de oameni flămânzi (pentru că se spune că erau cinci mii de bărbaţi, fără a mai socoti femeile şi copiii).
Faptul că Hristos a împărţit mulţimilor pâine şi peşte, precum şi numărul pâinilor, al peştilor şi al coşurilor rămase, toate au un înţeles tainic. Înainte de moartea Sa, Domnul a numit pâinea pe ca
