Pentru spectacolul “Amor Persan” – un text straniu şi delicat, pornit de la regizorii şi scenariştii Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud. Actorii foarte tineri, Nicholas Caţianis, Monica Muşat şi Andreea Tănase îmi dădeau mari dureri de cap pentru că neavuţi fiind nu ştiam cum să-i îmbrac. Şi acest text cere o rigoare scenografică, cere adevăr şi senzualitate şi vis… Doamne, Dumnezeule!
Eram furioasă şi cu nervii în batistă şi deodată în calea mea a ieşit designer-ul Mihaela Creţescu.
Propunerea ei de a-i îmbrăca pe tinerii actori m-a transformat într-o pisică leneşă care toarce. Propunerile, schiţele, discuţiile au fost atât de neaşteptate încât încetul, cu-ncetul personajele lui Nasser Ali, Irane, Azarel, Farangesse au fost înveşmântate în culori, mătăsuri, mărgele, metal şi pânză topită. Au apărut salopete – şalvari, rochii senzuale, bluze zburătoare, colţuri, fâşii, culori tulburătoare. Cuvintele care zboară acum prin aer sunt lucruri rafinate, sensibile, delicate, vulnerabile, seducătoare, extravagante, culori ce-mbată ochiul, tăieturi morale şi amorale, petice ce zdruncină mentalitatea.
Costumele Mihaelei le-am dat tinerilor actori dimensiunea lipsă, i-a ancorat în alte coordonate. Brusc şi spectacolul a câştigat în mister.
Amir Heidarchodaee e personajul principal şi cântă la Setar. Nu la orice fel de de Setar, ci la unul nobil Dargahi, echivalentul Stradivarius la vioară.
- Pe băieţi cum îi îmbraci?
- Mă gândesc la noapte.
A doua zi am primit un SMS: “Mă gândesc că pentru Nasser Ali să fie un top care cade şi are deschidere mare în faţă, pe care să-l pun peste o cămaşă care...” mă rog SMS-ul are 32 de cuvinte.
- Când o să faci asta?, îi telefonez eu.
- Până diseară! Pentru că sunt şi eu curioasă să văd ce iese! Vreau să termin cât mai repede şi să-l văd pe Nasser Ali.
Mihaela munceşte la costumul lui Nasser Al
