Menta este planta aromatică cu cele mai variate întrebuinţări. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrişorul, maghiranul, salvia şi levănţica.

Tratamente interne cu mentă (continuare)

Cistita, nefrita, pielonefrita - se face tratament cu o combinaţie dintre uleiul volatil de mentă şi cel de cimbru (Thymmus vulgaris), în proporţii egale. Se iau cate 5 picături, de 4 ori / zi, la intervale de 6 ore, în cure de 10 zile. Menta are proprietăţi antibacteriene (contra Staphylococcus aureus, în special), reduce inflamaţia epiteliilor urinare, reduce senzaţia de arsură şi de jenă la urinare. Pentru sporirea diurezei, se poate bea şi infuzie combinată de mentă, câte 1 l/zi.

Astm bronşic, rinită infecţioasă şi alergică - se inhalează uleiul de mentă pus pe o batistă, atunci când simţim că este iminent un atac de astm. Se face şi un tratament intern: se iau, de 3 ori/zi, câte 2 picături de ulei esenţial de mentă, împreună cu 1/2 cană din infuzia combinată de izmăa.

Adjuvant în febră – 1- 2 căni de infuzie combinată de mentă au un uşor efect de scădere a temperaturii organismului şi face accesele de febră mai suportabile, reducând senzaţia de vertij şi de confuzie mentală. Se foloseşte mai ales în accesele de febră asociate infecţiilor acute.

Sinuzita, adjuvant în răceală şi gripă - se administrează combinaţia de ulei volatil de mentă şi de busuioc (Ocimum basilicum), în proporţii egale. Se iau câte 3-5 picături, de 4 ori / zi, cu o durată de maximum 14 zile, care elimină în mare parte simptomele neplăcute ale virozelor respiratorii, decongestionează sinusurile, previne şi combate foarte eficient infecţiile bacteriene.

Migrenă, cefalee - se administrează 1-1 1/2 l de infuzie de mentă/zi. Calmează durerile, reduce intensitatea stărilor de greaţă care însoţesc migrena.

Micoze - se face un tra