N-ar fi prima oară când îmi pun întrebarea ce caută sute de mii de români nevrednici în Biserică. Ce legătură au ei cu Dumnezeirea neprefăctă, nepervertită, în timp, de lăcomia unui număr mereu mai important de preoţi, care şi-au uitat menirea de dascăli, de sfătuitori, de părinţi, de clăditori în conştiinţe a Cuvântului lui Dumnezeu.

Câţi dintre “creştinii de bairam” au deschis, primeniţi la suflet, Biblia?! Câţi au auzit adâncul suferinţei şi al durerii?! Câţi au buchisit Învăţătura? Câţi şi-au spălat tălpile care îi umblă, necurate, prin tina curţilor mănăstireşti, ori ochii cu care închipuie crucea?

Puţini, de vreme ce puhoi de rătăciţi aprind grătare, sfârâie grăsimi de porci peste jarul aprins, dănţuie manele, jucând în piciare mormintele liniştii şi ale sfinţeniei.

Sărbătoarea bisericească, taina, ruga, evlavia ei, scoborârea în tăcere, au fost înlocuite, de la un an la altul, cu inepţia transformării meditaţiei în halimai, în chiot, în abjecţia maţului umflat.

Mare de oameni adastă, în umbra bisericii, izbăvirea. Cei mai vrednici se târăsc pe genunchi, îşi descărnează coatele, uscându-şi buzele în penitenţă şi înălţarea rugii către Preacurata. Mintea lor, credinţa, puterea din suflet, toate se luptă cu răul, cu boala, cu durerea din trupurile celorlalţi, din casele copiilor, din viscerele lor.

Alături, vieţile jalnice, lepădate de bun simţ, de Dumnezeul pe care îl stâlcesc în vorbe şi înjurături, degustă carnea şi vinul.

După ani de jalnică mărinimie preoţească, în sfârşit, un mirean a fost în stare să pună în rândul ei credinţa. Cristian Soare, prefectul judeţului Argeş, a emis un ordin - cu acordul Arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului, IPS Calinic -, conform căruia, “în preajma sărbătorii Adormirea Maicii Domnului va fi interzisă camparea în curtea Mănăstirii Curtea de Argeş”, după ce în ultimii ani, mii de oamen