Selecţionerul echipei naţionale de fotbal, Victor Piţurcă, are un har al lui de a scoate omul din sărite. Nu mai departe decât după egalul din meciul amical cu Slovacia a dat tot felul de declaraţii aşa cum numai el ştie să dea, din care se prelingea limpede ideea că nu e el de vină că n-avem fotbal cu ştaif şi nu ne putem compara cu Argentina, Germania şi cu cine i-o mai fi venit lui la rimă. În plus, indiferent ce se întâmplă şi cine ne bate sau pe cine nu putem bate, Piţurcă o spune aproape obsesiv-compulsiv că el a fost pus la naţională ca să construiască o echipă şi că are ca obiectiv calificarea la europenele din 2016, nicidecum la CM 2014.

Dacă ar fi să-i dăm Cezarului ce-i al lui Piţurcă, ar trebui să facem linişte încă un an, doi, să nu tulburăm liniştea selecţionerului, care construieşte. Doar el ştie însă ce construieşte. Poate drumuri, poate poduri, poate fabrici şi uzine, poate zaruri, că o echipă nu prea pare că ar face. Orice echipă, că e de fotbal, de oină ori de cules trifoi, are nevoie de un nucleu, cum zic pricepuţii în astfel de treburi. La bravul nea Piţi, însă, pare-se că nucleul e pe undeva prin pod, iar podul e prin beci. Asta fiindcă, de când construieşte ca un meşter Manole al fotbalului, respectabilul nea Piţi n-a prea izbutit să ajungă la ceea ce se cheamă o formulă de bază a echipei naţionale. Mână şi adună jucători, experimentează încontinuu, aşa încât nimeni nu mai ştie cine mai e sau nu mai e pe la naţională. Selecţionerul enervează întâi de toate prin aroganţă, prin senzaţia pe care o lasă adesea că prima reprezentativă e feuda lui şi că n-are de dat socoteală nimănui despre ce construieşte pe-acolo. Din păcate, până acum, Piţurcă nu a construit decât nişte experimente. Şi dacă o să o ţină tot aşa, o să experimentăm, în continuare, privitul turneelor finale fără echipa României. Pesemne că explicaţia va fi că li s-a înţepenit zi