Iniţiat în „dogma luminilor stinse”, în nedreaptă suferinţă şi în înţeleaptă iertare, Paul Celan, „deget de înger” în scrisul universal şi glorie nemeritată a Bucovinei, iniţiază în divinul uman („apă iertată”) prin dezlănţuirile cosmice, numite „Tangoul morţii” (1947), „Nisipul din Vrnen” (1948), „Mac şi memorie” (1952), „Din prag în prag” (1955), „Sprachgitter” (1958), „Meridian” (1960), „Trandafirul nimănui” (1963), „Meandrele respiraţiei” (1967).

Iniţiat în „dogma luminilor stinse”, în nedreaptă suferinţă şi în înţeleaptă iertare, Paul Celan, „deget de înger” în scrisul universal şi glorie nemeritată a Bucovinei, iniţiază în divinul uman („apă iertată”) prin dezlănţuirile cosmice, numite „Tangoul morţii” (1947), „Nisipul din Vrnen” (1948), „Mac şi memorie” (1952), „Din prag în prag” (1955), „Sprachgitter” (1958), „Meridian” (1960), „Trandafirul nimănui” (1963), „Meandrele respiraţiei” (1967).