Cînd pronunţi numele propriu “Măriuş” te gândeşti la un sat puţin dezvoltat, cu oameni ce trăiesc cu grija zilei de mâine în suflet. Acum, asociind acest nume cu cel de mănăstire, ne dăm bine seama că vorbim despre Mănăstirea Măriuş, impusă printre cele aproximativ 30 de mănăstiri patronate de Episcopia puternică a Maramureşului şi Sătmarului.

Timp de două zile această mănăstire a cunoscut o atmosferă de mare sărbătoare. A cunoscut-o masa imensă de oameni adunaţi la ceas de rugăciune de miercuri seara şi până dimineaţa, iar joi, de la ora 7,00 începând cu o slujbă de sfinţire a apei, cum n-am mai văzut, apoi cu Taina Sfântului Maslu şi slujba de mare sărbătoare la Altarul de vară, Slujba Marii Sărbători a Adormirii Maicii Domnului. A cunoscut bucuria marii sărbători soborul de 9 preoţi, în frunte cu pr. protopop Socolan, care a coordonat o slujbă cu totul aparte, pronunţând “Crezul” într-o tonalitate atât de agreată de sutele de credincioşi, veniţi din multe judeţe ale ţării. A cunoscut bucuria, vă daţi seama, părintele stareţ Gherontie, când a văzut cu ochii lui atâţia oameni, de toate vârstele, privilegiu şi dar divin, fără povara anilor şi distanţei, care au simţit la unison mănăstirea şi rugăciunile de acolo drept scut şi cauză chemărilor Maicii Domnului!

Stareţul Gherontie, deşi era în centrul atenţiei unei mulţimi (negândite de mine ca număr) şi-a făcut timp să discutăm, în faţa uşii frumos sculptate a noii clădiri – biserica mănăstirii, acum în construcţie. M-a uimit modestia acestui preot, crescut în monahia Rohia, atât de cunoscută, care a dat mulţi oameni de valoare. Cred că numai stareţul ştie ce are aparte această mănăstire, care adună atâta lume! E drept, fiecare mănăstire din Episcopia noastră îşi are farmecul ei şi se impune prin ceva deosebit! Explicaţiile unor termeni specifici religiei noastre ortodoxe sunt necesare pentru ca oamenii să